Originile noastre care aparant par pierdute in amestectul istoriei petrecute de-a lungul timpului raman conservate de urmele locului care nu au apucat sa fie complet distruse.

Daca in prezent suntem cumulul tuturor invaziilor care ne-au schimbat partial sau destul de semnificat limba si mai ales obiceiurile .. la inceput pe acest teritoriu raman adevaratele noastre radacini.

La inceput ei erau agatarsii care stau la inceputurile originii noastre .. denumiti mai apoi daci o civilizatie venita in continuarea agatarstilor.

Ca si popor era cunoscut pentru faptul ca traiau in deplina armonie cu natura, fiind pasnic si bazandu-se foarte mult pe hrana care natura le-o ofera.

Cu poate ca era un popor pasnic care nu cauta vreodata sa cotropeasca cand vine vorba de reactia lor fata de dusmani care veneau sa le tulbure teritoriul si linistea, ei erau foarte uniti si bravi. Parca se forma o legatura mistica a mintii lor, toti deveneau unul si de acolo venea puterea lor de a apara ce era a lor … Se spune ca ei s-au impanzit de-a lungul timpului si in afara tarii .. daca timpul nu iarta si incet spiritul pur de dac s-a pierdut exista marturia materiei ca simbol ca dacii au “trecut” pe acest teritoriu.

Una din aceste marturii este cetatea Sarmizegetusa .. un loc in care stramosii nostri au trait in pace si armonie deplina ..

Daca vrei sa distrugi un popor ia-le credinta si isi vor pierde identitatea .. acesta a fost principiul pe care s-a mers si se merge si in prezent. Daca pana acum Sarmizegetusa era un loc deschis publicului incet incet apar interdictiile .. se doreste sa uitam complet de origini, singurul factor care ne poate conferi unitate ca si popor dar si putere. Teama este mare ca spiritul dac ar putea invia vreodata.

Acest lucru nu se va intampla insa daca continuam sa readucem aminte de originile poporului nostru care inca isi mai pastreaza locul in constiinta noastra prin ruinele cetatii Sarmizegetusa.

Partea care m-a fascinat cel mai mult este sanctuarul reprezentat de discul de andezit (soarele) care este impartit in 10 raze toate egale. Coada sanctuarului dupa 2000 de ani inca indica nodul cu o precizie ca de busola dar totodata indica si varful Godeanu.

Unele surse spun ca acest loc era Kogainonul (muntele sacru al dacilor) unde se afla si pestera lui Zalmoxe.

Dincolo de idealizare, ca orice popor aflat la inceputurile evolutiei erau si practicanti a sacrificiilor de animale. Sangele bovinelor se scurgea in sanctuarul 4. In acelasi timp la fiecare 4 ani avea loc si regretabilul sacrificiu in care un om era “trimis” la Zalmoxe, care ulterior a fost descoperit sub forma de cenusa la 3 metri adancime si aruncata in valea cetatii din ordinul lui Daicoviciu, incercand ca acest lucru sa fie ascuns sau pur si simplu cenusa sa fie rezultata din incinerarea mortilor.

Pe langa aceasta latura cu tenta macabra, discul de andezit aratau faptul ca dacii cunoasteau atat miscarile lunii cat si ale pamantului si raporturile sale fata de soare. Astrolabul o alta componenta din sanctuar despre care se spune ca le permitea sa priveasca cerul oglindit in apa din el arata faptul ca acestia cunosteau miscarea si pozitia stelelor.

Revenind la aspectul care se refera la raspandirea dacilor in afara tarii, ca indiciu ca acest lucru ar putea fi un fapt veridic sunt afirmatiile arhelogului de la Stonehenge: „incredibil, aveţi şi voi un astrolab!” si nu se poate sa nu se observe o similitudine intre Sarmizegetusa si Stonehenge.

Partea trista este amprenta nefasta care a avut comunsimul asupra acestui loc, motivul pt care sanctuarele 1 si 2 au fost dislocate complet find unul extrem de ridicol (dar practic pentru familia comunista) si anume pentru aterizarea elicoperului in care se afla fiul poporului.

Din pacate nu vom stii niciodata cum aratau cele doua temple de acum 2000 de ani dar un lucru ramane cert legata de existenta lor care da o pata de misticism pe langa stransa legatura cu radacinile noastre care sunt mentinute vii prin intermediul lor.

Sa speram ca lucrurile vor intra in normal si nu se va ajunge la interzicerea completa ca aceste locuri sa fie deschise publicului larg spre vizitare.